Nu știm să fim pasageri
Embedded Files
Context
Toți urcăm în mașini, mereu, fără să ne gândim prea mult. Ne așezăm pe scaun, tragem centura și… gata. Ne încredințăm viața cuiva, de multe ori fără să-l cunoaștem cu adevărat. Fără să știm cum conduce. Fără să înțelegem ce poate urma într-o singură secundă proastă.
Eu asta am realizat mult prea târziu.
Ani de zile m-am suit în mașini conduse de oameni despre care azi aș spune, fără ezitare, că n-aveau ce căuta la volan. Au condus agresiv, imprudent, băuți, nervoși. Și eu am stat acolo, în dreapta, tăcut. Mi-a fost rușine să spun ceva. Mi-a fost jenă. Mi-am spus că „lasă, n-o să se întâmple chiar acum”. Când eram fotograf la nunți, mă urcam în mașini cu nuntași, plecam la „furat mireasa”, haos, alcool, agitație. Și eu, acolo, cu aparatul la gât, în spate, fără să-mi pun nicio întrebare. Am mers cu șoferi băuți, cu șoferi inconștienți, cu oameni care își trăiau adrenalina la volan și nu-și dădeau seama că aveau vieți în mâini.
Și printre toate astea… a venit momentul care m-a lovit tare.
Trei fete tinere, de 20 de ani. Le-am cunoscut, am vorbit cu ele, am râs, m-am bucurat de energia lor, ne-am împrietenit. Peste câteva luni, toate trei au murit intr-un accident aici în Brașov, pe strada Carpaților. S-au suit într-o mașină cu un prieten de al lor. De acolo două din ele, n-au mai apucat să ajungă acasă și a treia a murit în chinuri pe patul de spital, după câteva săptămâni. Nu poți descrie ce simți când vezi chipurile unor oameni pe care i-ai cunoscut… la știri. Nu poți descrie golul din stomac. Nu poți descrie neputința. Nu pot să uit treaba asta. Și nici nu vreau.
Nu fi mut
Aud în fiecare zi de copii morți ca pasageri. De tineri smulși din viață pentru că s-au urcat lângă cine nu trebuia. De familii distruse în câteva secunde. Și doare. Doare pentru că multe tragedii puteau fi evitate dacă pasagerul, acela tăcut din dreapta, ar fi avut curajul să deschidă gura. E crunt, dar adevărat
Ne e rușine să spunem:
„Mi-e frică.”
„Nu-mi place cum conduci.”
„Te rog, încetinește.”
Dar rușinea nu te ține în viață. Curajul da.
Spune fără ezitare:
„Las-o moale, mergi prea tare.”
„Încetinește, nu mă simt în siguranță.”
„Oprește, vreau să cobor.”
„Dacă nu schimbi stilul, nu mai merg cu tine.”
Nu te abține. Nu-ți cer să fii expert. Nici să fii dur. Îți cer doar să vrei să trăiești.
Nu fi ignorant
O să auzi mereu replica asta, mai ales de la „eroii” volanului:
„Nu-ți fie frică, știu ce fac.”
„Stai liniștit, ține mașina, pot să merg tare.”
„Hai să-ți arăt ce poate, ai să vezi cum stă pe viraje.”
Știi ce e asta? Nu experiență. Nu control. Nu siguranță. E ego, e inconștiență, e combinația perfectă care a băgat mii de oameni în mormânt.
Un șofer care vorbește așa nu e pregătit. Un șofer care se laudă cu viteză nu e stăpân pe nimic. Un șofer care are nevoie să dovedească „ce poate mașina lui” e un copil mare care are în mână un obiect cu care poate ucide.
Și aici vine partea cea mai importantă:
Un șofer pregătit nu simte nevoia să impresioneze pe nimeni. Un șofer pregătit nu îți arată „senzatie”, îți arată calm. Nu îți arată „adrenalină”, îți arată grijă. Nu îți arată „ce poate mașina”, îți arată că te duce acasă în viață.
Un șofer bun are alt vocabular. Nu zice „stai să vezi cum o bag în viraj”. Zice „stai liniștit, mergem în siguranță”. Nu zice „hai să vezi cum se simte”. Zice „avem timp, nu ne grăbește nimeni”.
Diferența dintre cei doi e simplă: unul vrea să impresioneze, celălalt vrea să protejeze.
Și dacă ești pasager și cineva începe cu filmul „stai să vezi ce poate mașina mea”, ai tot dreptul din lume să-l oprești imediat.
Fără rușine, fără jenă, fără diplomație.
Spune clar:
„Nu vreau să mergi tare.
Nu mă interesează ce poate mașina ta.
Nu sunt aici să-mi risc viața pentru ego-ul tău.”
Dacă se supără, dacă se agită, dacă o ia personal, să știi ceva simplu și dureros: nu ai ce căuta în mașina unui om care pune orgoliul lui înaintea vieții tale.
Viața ta e mai importantă decât adrenalina lui. Întotdeauna.
Nicio mașină nu e tanc. Nici cea mai scumpă. Nici cea mai modernă. Când șoferul e inconștient, tu ești o simplă țintă. Un om prins într-o cutie de metal care se poate transforma, în câteva secunde, în ultimul loc în care ai fost vreodată.
Nu te sui NICIODATĂ într-o mașină cu cineva care a băut, s-a drogat sau conduce agresiv. Viața ta nu e un experiment. Nu e o ruletă. Nu e un test de curaj.
Nu fi absent
Și te rog ceva, ca om, nu ca șofer, când urci în dreapta, nu fi absent. Nu dormi pe tine. Fii atent. Observă ce ratează șoferul. Fii ochii lui când ai ocazia. Fii vocea care spune „nu e bine”.
Poate fix vocea aia o să fie motivul pentru care o să ajungi acasă. Fii cel responsabil.
Dacă ai citit până aici, vreau ceva de la tine:
Sper ca data viitoare când simți pericol, să nu taci. Sper să ai curajul pe care eu și alții mai puțini norocoși, nu l-am avut, și sper ca într-o zi, povestea asta să salveze pe cineva pe care nici nu-l cunosc.
Viața e prea fragilă ca să tăcem în dreapta.
Articole și știri despre accidente din categoria asta. (va fi actualizat)
Page updated
Google Sites
Report abuse